De unde vin ploile, doamnă?
Atunci când coboară armatele plecate la lupta cu praful şi îmi diluează berea uitată pe pervaz, nu le simte nimeni lipsa pe acolo pe sus, de pe unde sunt ele? De ce pleacă ele din apele de dincolo de cer să moară cu frunţile rotunde sparte de geamul meu? Eu nu sunt duşmanul lor. Destul le calcă trecătorii trupurile murdare în fuga după tramvai şi le strivesc şoferii sub roţi, le ling melcii şi se pişă câinii pe stârvurile lor. Oare plânge cineva ploile, doamnă? Când se despart amanţii prin parcuri şi lacrimile li se amestecă cu carnea lor, oare se pune?
De unde vin ploile, doamnă, şi de ce au murit în berea mea?
