Când ploaia macină încet
Copacii despletiţi de frunze
Cuvintele adorm pe buze
Tăcerile foşnesc în piept
Mototolite şi difuze
Ca un inchizitor nedrept
Ce se grăbeste să acuze

Iar mâna ta pe sânul drept
Cu degete prelungi, obtuze
Măsoară clipele confuze
Tăcerile foşnesc inept
Grăbite parcă să acuze
Iar ploaia cade desuet
Ca o otravă pentru muze.