Odaia pustie e-nchisă ermetic
Nu intră niminea, nici măcar tu
Ascuns sub eclipsa produsă electric
Învaţ rânduiala cuvântului nu.

E noaptea târzie şi luna e rece
Vin fluturi să moară de lampă atraşi
Prin faţa ferestrei îmi pare că trece
Uşor, în cadenţă, mireasmă de paşi.

Din colţul odăii veioza aprinsă
Imprimă noi sensuri cuvântului nu
Dar de vii uneori şi e uşa închisă
Sună de două ori ca să ştiu că eşti tu.