O găinuşă cu ochelari de porneriţă specializată în roluri de profesoară perverză mi-a cerut o hârtie. Am făcut un raţionament fulgerător şi am ajuns la concluzia că vroia o foiţă să-şi răsucească o ţigară, însă trebuia să fiu sigur. Am verificat printr-o întrebare de verificare. Într-adevăr, spiritul meu deductiv nu dăduse greş nici de data asta. Generos, i-am oferit şi un filtru bonus, că nu vroiam să îmi zâmbească cu fire de tutun între dinţi. A gângurit un mulţumesc cuceritor şi s-a apucat de sucit. Era o dimineaţă înfiorător de friguroasă, iar ţolul meu cu mâneca lungă era la fundul trollerului care trola zeflemitor pe marginea trotuarului. Cum nu-mi place sa port haine care s-au aflat la un anume moment la orice fel de fund, am continuat să dârdâi.
Cometra a dus conversaţia la un nou nivel, zâmbindu-mi impecabil. Vezi ce înseamnă să-ţi pui filtru la ţigări, femeie?
Merge la aeroport? zice, sticlindu-şi ochelarul către autobuzul parcat. Avea accentul ăla dulce de in-sular, prelungind cuvintele de parcă din două în două silabe ar fi fost penetrată anal prin surprindere. M-am uitat pe caleaşcă, scria cu litere verzi şi lungi ca o puţă de extraterestru că da.
Da, am răspuns, în lipsă de altceva mai bun. Tremuram atât de tare încât puteam trece lesne drept epileptic. Sau quaker. M-am ridicat. Între timp şoferul şi-a terminat găleata de cafea şi ne-a dat drumul înăuntru, unde era cald şi bine. Nepoata, cu lornionul uşor aburit de emoţie, s-a aşezat lângă mine şi m-a rugat s-o trezesc şi pe ea când ajungem. Cam multe rugăminţi pentru o singură dimineaţă, campioano. E capăt de linie acolo, ştii? Dacă episodul ăsta s-ar fi petrecut la sosire, i-aş fi propus să-şi dea jos ochelarii şi să ne futem ca orbii (sigur gluma asta e nouă la Londra). Meh.
Am dat drumul la muzică în surdină, am închis ochii şi mi-am inăbuşit fiorul violent provocat de căldura toropitoare care urca de sub scaun. N-aş fi vrut să îi sparg vreo lentilă şoarecei care se proţăpise în umărul meu.
Era sfarsitul concediului.
